Prostatita este una dintre cele mai frecvente boli inflamatorii ale sistemului genito-urinar la bărbați. Acest proces patologic se caracterizează prin dezvoltarea inflamației în țesuturile glandei prostatei. Această patologie, în absența unui tratament în timp util, poate duce la diferite complicații. Cele mai periculoase dintre ele sunt abcesul de prostată, veziculita și epididimo-orhita.
În cele mai multe cazuri, prostatita este diagnosticată la bărbați cu vârste cuprinse între treizeci și cincizeci de ani. Prevalența acestei boli este foarte mare. Mai mult de treizeci la sută dintre bărbați s-au confruntat cu un astfel de proces inflamator cel puțin o dată în viață. În funcție de natura dezvoltării sale, această boală poate fi acută sau cronică.
Cauzele dezvoltării prostatitei
Principala cauză a prostatitei este flora infecțioasă, care pătrunde în țesutul prostatic direct din alte organe ale sistemului genito-urinar sau prin fluxul sanguin din focarele infecțioase îndepărtate. Cei mai frecventi agenți cauzali ai acestei inflamații sunt stafilococii, enterococii și Escherichia coli. Cu toate acestea, pot fi afectate și alte bacterii. Există o serie de factori predispozanți care cresc semnificativ riscul de a dezvolta această patologie.
În primul rând, astfel de factori includ hipotermia sistematică sau unică, dar severă, bolile inflamatorii ale organelor urologice și bolile cu transmitere sexuală. Dacă o persoană are o scădere pronunțată a nivelului de apărare imunitară și patologii infecțioase cronice, probabilitatea de a dezvolta prostatita crește de mai multe ori. Alți factori predispozanți includ un stil de viață sedentar, activitatea sexuală excesivă sau abstinența prelungită, precum și prezența unor obiceiuri proaste.
Principalele simptome ale prostatitei
După cum am spus deja, prostatita poate apărea sub formă acută sau cronică. În funcție de aceasta, tabloul clinic însoțitor va varia oarecum. În dezvoltarea unui proces patologic acut, se obișnuiește să se distingă trei etape secvențiale.
Prima etapă se numește catarală. Simptomele prostatitei în acest stadiu sunt încă destul de moderate. O persoană bolnavă acordă atenție nevoii frecvente de a urina și apariției durerii în timpul acestui proces. A doua etapă este foliculară. Sindromul de durere devine mai intens și iradiază adesea către anus și sacru. Există dificultăți la urinare. În unele cazuri, se poate dezvolta chiar retenție urinară. În acest context, temperatura corpului crește la niveluri subfebrile. Ultimul stadiu al prostatitei este parenchimatos. Semnele de intoxicație generală a corpului cresc odată cu creșterea temperaturii corpului până la valori febrile. Durerea prezentă este ascuțită și pulsantă. Sindromul de durere intensă duce la dificultăți în defecare. Destul de des, retenția urinară acută apare în acest stadiu.
Forma cronică a acestei boli în unele cazuri poate fi rezultatul unui proces acut insuficient tratat. Cu toate acestea, cel mai adesea se dezvoltă în primul rând. O persoană bolnavă se plânge de slăbiciune ușoară și de creșteri periodice ale temperaturii până la niveluri subfebrile. Se notează simptome de prostatita, cum ar fi disconfort în timpul urinării și defecării. Există un sindrom de durere ușoară în zona perineală. În unele cazuri, durerea poate fi destul de severă. Un punct specific este că sindromul durerii, de regulă, se intensifică cu ejaculare sau abstinență sexuală prelungită.
Alte simptome ale prostatitei includ diferite tulburări disurice și tulburări sexuale. Tulburările disurice includ nevoia frecventă de a urina și senzația de golire incompletă a vezicii urinare. Pe fondul problemelor cu potența, pacientul se confruntă cu un disconfort psihologic semnificativ, ceea ce duce la o deteriorare a calității vieții sale. Pe măsură ce procesul patologic progresează, tulburările sexuale devin mai pronunțate și pot provoca chiar impotență.
După cum am spus deja, prostatita duce adesea la complicații destul de grave. Rezultatul inflamației acute poate fi un abces de prostată. În cazul abcesului de prostată, există o creștere rapidă a temperaturii corpului, dureri severe în perineu și retenție acută de urină.
În cursul cronic al bolii, există un risc mare de răspândire a florei infecțioase către organele din apropiere, de exemplu, testiculele sau veziculele seminale. Astfel de complicații pot duce la dezvoltarea în continuare a infertilității.
Diagnosticul și tratamentul bolii
Diagnosticul acestei boli se bazează pe datele din tabloul clinic, precum și pe metode suplimentare de cercetare. Metodele suplimentare includ examinarea rectală digitală, analiza bacteriologică a secrețiilor prostatei și examinarea cu ultrasunete a prostatei.
Pentru tratarea acestei boli este obligatorie terapia antibacteriană, care este selectată în funcție de sensibilitatea florei izolate. În caz de proces inflamator cronic, se recomandă masajul prostatei, precum și utilizarea diferitelor proceduri fizioterapeutice. Dacă patologia este complicată de un abces, devine necesară deschiderea abcesului.
Metode de prevenire
Pentru a preveni acest proces patologic, ar trebui să vă protejați de infecțiile cu transmitere sexuală, să evitați hipotermia și, de asemenea, să aveți o viață sexuală plină. Se recomandă menținerea unui nivel ridicat de activitate fizică și renunțarea la obiceiurile proaste.